Cam ce ai putea să simţi în Italia, seara singur la cină, într-un hotel cazat într-un vechi castel, cu muzică cântată de Clayderman şi înconjurat în principal de oameni trecuţi de prima tinerete? Multă relaxare şi reîncărcare de baterii după o zi plină doar cu şedinţe. Un Montepulciano D’Abruzzo nu face decât să … nu găsesc cuvântul potrivit. N-aş zice să încălzească atmosfera, e destul de cald afară. De fapt cam ultimele zile de vară.
Aseară am cinat cu un francez care lucrează la aceeaşi firmă dar pe care îl ştiam doar din vedere şi cum îl cheamă dar nu vorbisem niciodată. Am depanat frustrări depre India, zburatul Economic, volume, fabrici noi… Chestiuni care pentru cine citeşte poate nu înseamnă mai nimic…
După o sticlă de vin ne-am delectat cu un Limoncelo şi surpriză – Centerba – un digestiv foarte bun şi foarte tare… Se găseşte doar în această zonă … Câteva minute nu ai ce să mai zici…pentru că nu poţi. Înţeleg că ar fi mai bun decât Absintul.
În seara asta am început cu nişte peste spadă marinat, servit cu tomate galbene foarte gustoase. Şi apoi o vita foarte interesant făcută şi foarte gustoasă. Am încheiat în forţă cu tiramsiu homemade. Cum francezul nu a mai apărut, Centerba singur nu a avut niciun haz…
Îmi place în Italia, aşa cum mi-a plăcut de fapt în multe locuri. Fiecare colţ are specificul lui, chiar şi cel din România, chiar dacă suntem câteodată prea încrâncenați să ne dăm seama. Tocmai de-asta ar trebui sa plecăm mai des, vom aprecia mai mult…
